Descoperă Albania la volanul unei Mazda CX-30 în noua ediție Epic Drive 2026

Mazda preferă actualizări minore anuale la modelele sale!

Navigând prin Albania la volanul noului Mazda CX-30: o aventură din seria Epic Drive 2026

Dacă aș fi nevoit să compun o clasament personal al celor mai memorabile experiențe la volan, măcar două poziții ar fi ocupate de vehicule purtând sigla Mazda. Asemenea selecție subliniază profunditatea legăturii afective pe care acest constructor reușește să o stabilească cu publicul său.

Trebuie să recunosc că termenul „comunicare” sună destul de tehnic pentru a descrie modul în care Mazda construiește această conexiune emoțională cu cei care interacționează cu marca.

Cele două întâmplări pe care le amintesc nu includ nici măcar faptul că, în compania echipei Mazda, am luat parte la cea mai extinsă paradă de roadster, o inițiativă care a primit recunoașterea oficială a Guinness World Records.

Din perspectiva strategiei de marketing al Mazda, programul Epic Drive este legat în imaginația publicului cu Maroc, cu Cercul Polar, cu lacul Baikal și cu pădurea siberiană, cu Turcia și, începând cu toamna aceasta, cu Albania.

Într-o dimineață, în timp ce mă pregăteam să plec spre aeroport pentru zborul către Tirana, amintirile mele s-au oprit la un anecdotă despre Mihai Eminescu. Se spune că poetul, pe când se afla în vizită la Titu Maiorescu, ar fi declarat că limba albaneză este cea mai frumoasă din lume. Curiozitatea m-a împins să verific dacă această afirmație are o bază reală sau rămâne doar o legendă. Partea legată de frumusețea limbii pare a fi rămas la nivel de povestire orală. Iar informațiile de bază despre țară se opresc cam aici, în timp ce restul experienței mele a fost construit pe observații directe.

Mașina cu care am parcurs țara a fost un Mazda CX-30, un crossover bazat pe platforma a patra generație a modelului Mazda3.

La lansarea sa în 2019, acest model a fost gândit ca o cale de mijloc între CX-3 și CX-5.

Pe parcursul timpului, constructorul japonez a realizat că are prea multe modele cu cifra „3” în denumirea lor, așa că a retras CX-3 și MX-30 de pe piața europeană, păstrând doar clasica Mazda3 și acest crossover, care a fost partenerul nostru de aventură prin Albania.

Mazda este unul din puțini constructori care preferă să efectueze actualizări minore anuale la modelele din gama sa. Această abordare permite o mai mare eficiență a costurilor, o strategie care se potrivește perfect cu politica de an model (MY) folosită în piața nord americană.

Decizia de a aplica aceeași evoluție și pentru piața europeană a devenit logică și coerentă. Astfel, noul model an 2027 aduce mai multe noutăți. În primul rând, au fost revizuite nivelurile de echipare, cu introducerea variantei Homura plus și a seriei speciale Makoto.

Acea din urmă oferă un interior luminos, tapizări mixte cu piele albă și material textil gri deschis, plus accente albe pe tablierul de bord. Clienții au la dispoziție două noi nuanțe exterioare: Aero Grey și New Zinc Green. De asemenea, s-au efectuat ajustări la farurile adaptive și la luminile de rulare diurne LED.

Pachetul de sisteme de asistență, cunoscut sub numele i-Activsense, a fost îmbunătățit. Sistemul de frânare asistată a fost recalibrat pentru a recunoaște mai bine pietonii, vehicule și motocicliști, iar sistemul de navigație a devenit mai intuitiv.

Pentru această expediție am fost încredințat cu un Mazda CX-30 2.5 e-SKYACTIV G din seria Makoto. Este puțin obișnuit, mai ales în era actuală a vehiculelor electrice, să conduci un motor cu patru cilindri de 2,5 litri, capabil să producă 140 CP și 238 Nm de cuplu.

Acest motor termic dispune de o funcție de deactivare a doi cilindri atunci când se rulează la viteză constantă, economisind astfel resurse. Cei care se „relaxează” sunt cilindrul 1 și cilindrul 4. Puterea este transmisă la roțile față printr-o cutie automată cu 6 rapoarte.

Ținând cont că traseul nostru a acoperit aproape 600 km prin Albania, două aspecte tehnice au fost esențiali: rezervorul de 51 litri și garda la sol de 175 mm.

În piața românească, prețurile pentru noul model an 2027 sunt următoarele: varianta de bază costă 27.390 euro, seria specială Makoto, cea pe care am condus, pornește de la 31.840 euro, iar varianta de top, Takumi, ajunge la 35.090 euro.

Echipajul logistic al Mazda ne-a preluat de la aeroport!

Aeroportul din Tirana este un amestec ciudat între tehnologie de ultimă generație și o atmosferă care pare a fi rămas în anii ’90. La sosire, am fost întâmpinat de scanere avansate pentru documente și timpi de așteptare minimi la formalitățile de imigrare, ceea ce a lăsat o impresie de fluiditate.

Dar ieșind din clădire, peisajul se schimbă brusc: o parcare plină de vehicule electrice, folosite în mare parte pentru servicii de taxi și ridesharing.

Parcul auto albanez este o structură exotică: pe străzi se văd atât modele germane care în altă viață au fost taximetrie, cât și o mare varietate de mașini din China, cu specificații locale.

Echipajul logistic al Mazda care ne-a preluat de la aeroport avea montate pe vehiculele lor, inclusiv pe CX-30, anvelope cu profil de teren. Această detaliu m-a făcut să ridic sprâncenele: oare ce ne aștepta pe traseul următoarei zile? Răspunsul l-am descoperit a doua zi. Traficul din Tirana este relativ ușor de decodat pentru cineva obișnuit cu dinamica din București.

Totuși, nimic nu te pregătește pentru condușorii care se bagă în spațiu inexistent în fața ta, doar ca să frâneze de urgență când vehiculul din față se oprește brusc.

Am rămas surprinzător de calm în aceste momente, bazând încrederea mea în sistemul de siguranță al CX-30, care are 5 stele la testele Euro NCAP. Am observat, totuși, o ușoară panică pe chipul unui șofer local, care ulterior s-a cumințit și a revenit la o rulare mai civilizată.

Sensurile giratorii sunt un adevărat test al credinței și al conștientizării forțelor în univers.

Nu este o problemă de prioritate, ci un amestec de toate aceste elemente. Tirana a avut grijă să-mi ofere destul divertisment încă din prima oră.

Așteptam dimineața următoare pentru a vedea Albania dincolo de euforia arhitectonică a orașului, dincolo de trotinetiști care la ora 23:00 aleargă cu viteze de 70-80 km/h printre pietoni.

Cina mea a fost o amestecare de bucate tradiționale ușor reinterpretate, o experiență gustativă care mi-a dat senzația de a fi simultan în România și în Grecia.

A doua zi, am preluat volanul unui CX-30 în nuanța nouă Aero Grey, cu interiorul alb și textilă gri, specific seriei Makoto. Faptul că mașina era automată a fost o ușurare. Am pornit la drum, dar abia după 46 de metri am părăsit parcarea hotelului, deoarece albanezii au un orgoliu specific: fiecare dorește să fie primul care trece.

Acest comportament este amplificat de valoarea mașinii: cel cu vehiculul mai scump are prioritate informală.

Pe drumurile din Albania, limitele de viteză par să urmeze o logică greu de decodat. Am întâlnit segmente cu limite de 40, 60, 80, 90 și 110 km/h, fără o justificare evidentă în teren.

Am observat și un mod particular de depășire: dacă vehiculul din spate este mai scump, cel din față se deplasează ușor spre dreapta pentru a elibera spațiu, permițând depășirea chiar și în prezența traficului din sens opus.

Acest sistem funcționează doar dacă toți participanții la trafic sunt sincronizați; altfel, pot apărea coliziuni.

Privind din avion, am remarcat relieful muntos al țării, cu o scoarță care pare a clocoti sub aripile avionului. Căutând informații suplimentare, am descoperit că Albania deține numeroase zone protejate pentru conservarea naturii.

Virginitatea peisajului este uimitoare, o caracteristică care se vede clar și din înălțime.